Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am mai finalizat o comandă mică, dar interesantă: un Arhieraticon cu toc.

Arhieraticonul este Liturghierul episcopului, iar în el se cuprind diferite slujbe ce țin de slujirea episcopală: hirotesii, hirotonii, sfințiri de Biserică etc. Ediția nouă a acestuia este una complexă, destul de stufoasă și greu de folosit. Aceasta este opinia mea a cărei activitate este bazată 99.9% pe legarea cărților de cult. Astfel, deși e lăudabilă ideea ca un Arhieraticon să conțină absolut tot ceea ce are nevoie un episcop, practica arată altceva. Pornind de la partea tehnică, constat următoarele:

1. E destul de greu. Nu ar fi o problemă deoarece este ținut de diacon. Totuși va fi folosit îndelung…
2. Tehnic, cărțile care sunt broșate, chiar dacă sunt cusute, pe fascicule, țin mult mai puțin decât versiunea lor anterioară, la fel pe fascicule, dar la care coaserea era realizată pe tifon și puținul aracet fixa cusătura fiecărui fascicul. Utilajele vechi pentru realizarea cărților nici nu se pot compara cu cele noi când vine vorba de produsul finit. Da, cele noi produc mult, mai repede și poate și la un preț mult mai bun; trebuie să recunoaștem că prețul final al unui volum de la Ed. IBMBOR e de maxim bun simț. Singurul adeziv compatibil cu hârtia, pe durată lungă, rămâne aracetul sau un produs asemenea lui. Mecanic, în timp, acel strat de clei se va dezlipi de hârtie, de cotor, lucru pe care l-au observat cei care folosesc îndelung volumele. Nu mai explic de ce; am tot scris în alte articole. În definitiv, în câțiva ani, volumul va ceda, mai ales dacă nu e legat.

Ce am făcut noi? S-a scos ceea ce nu era necesar. Fasciculele au fost descusute cu mare, mare grijă și au fost recusute la loc, manual, apoi încleiate, rezultând un bloc de carte mult mai subțire. A fost legat în stilul legătoriei noastre, aparte (n-are rost să mai detaliez) și am realizat și un toc.

Video:

https://youtube.com/shorts/LHnTpIC9CoI?feature=share  

Galeria foto: