”Ediția de față a fost realizată în condiții grafice deosebite, urmând aceeași linie a tipăriturilor anterioare (a Bibliei în ediția centenară și a Noului Testament); încadrarea textului în chenare împodobite cu păsări stilizate și flori bogat colorate, frontispicii având icoane ale sfinților prooroci în mijloc, care marchează începutul fiecărei catisme sau capitol; inițialele bizantine și celelalte elemente grafice – toate acestea tind către o asemănare cu vechile manuscrise împodobite cu miniaturi.” (PSALTIREA, Ed. Adormirea Maicii Domnului, București, 2017, p. 6)

     Strădania călugărilor din Biserica Ortodoxă de Răsărit din România (stil vechi) pentru înfrumusețarea textului sacru e notabilă. Este un rezultat excepțional. Cred, luând în considerare toate edițiile Psaltirilor regăsite pe piața largă, că această ediție este de departe cea mai reușită, din punct de vedere estetic. Fiecare creștin-ortodox care apreciază tezaurul și moștenirea bizantină, ar trebui să aibă un exemplar al acestei psaltiri.

     Blocul de carte a fost cusut manual. Mulțumesc colegului de breaslă și prietenului Mihai Vârtejaru, prin intermediul căruia am avut ocazia să achiziționez 5 buc de Psaltiri pe fascicule, necusute și neîncleiate. 

     Volumul de față a fost legat în piele veritabilă de vițel, iar supracoperțile în piele de capră. Toată coperta a fost decorată manual, atât chenarul supracoperțior cât și interiorul coperții. Spre deosebire de nervurile clasice, acestea au fost realizate dublu în înălțime pentru a echilibra cumva grosimea coperților, ținând cont de faptul că supracoperta e realizată la primul nivel din carton de 3mm, apoi următorul de 2mm, iar colțarele traforate împreună cu Icoana Învierii sunt în carton de 3mm. Un total de aproape 1cm grosime/copertă luând în considerare, nu doar cartonul, dar și pielea!

     A decora manual, cu unelte de mână, bucată cu bucată, necesită un efort deosebit și puțini dintre legători se înhamă la așa ceva. E greu într-o piele de capră care este ceva mai maleabilă, dar în piele de vițel e și mai greu. Nu am mai văzut nicăieri un volum realizat astfel. Nici măcar nu trebuia să iasă așa! Așa a vrut Dumnezeu.

     Un alt element interesant pe care nu l-am văzut ( la cărțile legate) e chenarul de la interiorul coperții, pe lângă canturile cărții. Desigur, decorarea marginilor interioare nu e un lucru străin legătorilor. Totuși, e o mare diferență între a decora o margine de 3-4-5mm (una pe care o lași natural, după normele standard de legare) și alta e să lași 2.5-3 CM intenționat spre a forma un chenar. Pentru unii poate părea ciudat tot acest spațiu rămas liber. E atipic. Ultima carte legată în piele de vițel, Evanghelia, a fost realizată astfel. Mi s-a părut puțintel diferită, dar mi-a plăcut. Apoi, mi-am adus aminte de un alt element interesant și important al cărților de cult, cu privire la încadrarea textului.  Pr. Arhim. Policarp Chițulescu,  în materialul video (link) care are ca subiect Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim din București,  spunea următoarele cu privire la cărțile vechi și la spațiul liber dintre text și margini: ”se observă textul cu mult liber în jur. Asta nu este întâmplător. Arată lumina cuvântului, cuvântul care luminează. Asta era semnificația.” 

     Curând sperăm să avem în stoc, gata legate, psaltiri ale acestei ediții, dar și alte cărți care merită legate și citite.

Abia aștept ziua când și noi, în ograda noastră (BOR), vom avea parte de asemenea cărți. Până când va veni ziua aceea, voi cumpăra și de la frații din BOSVR, apreciind pe oricine merită , chiar dacă nu e din ”ograda mea”.

     Vă las cu înregistrarea video și galeria de imagini.

P.S. Încă sunt în BOR și rămân aici până voi muri.

Video:

Galerie: